Distanta nu e doar aceea ce ne separa de alti oameni si locuri, ci si cea care ne separa de noi insine. Cotrobaind prin merveiosul meu computador, am gasit a bloody piece of writing. Dupa incredibilele melanjuri vocabularistice si incredibile greseli stilistice, banui ca textula aiasta fuse iea scrisa cam prin primul ou segondul year de oribilo-depravate iexperiente facultative.
Din nefericire, distanta care ne separa de noi insine nu ie observabila de catre aceiasi noi insine decat peste ani si ani. expresia “ani si ani” suna complet imbecil. Iata textula. Cativa dintre cei aproximativ…54 de indivizi carele scaneaza constant questa maledictiuni ar putea.o considera. Cumva.
…pas maintenant, scriiturea pe capacul de Duo Fruo. Ce-i ăsta, un îndemn, un sfat propic?
Sora sa credea în predestinare, dar era religioasă: ‘’Fără Dumnezeu nimic’’”thou shalt not make unto thee any graven image”- totuşi der Gottul ei era Duo Fruo. La littera D se mai găseau:
Dagda — (Irish provenience)-zeu şef al tărâmului Tuatha De Danan; de altfel tatăl lui Angus Og şi Brigit
Danu, Dana - mother al the Tuatha De Danann land
Don – (Welsh stuff) zeiţă; mămuca of Gwydion and Arianrhod
Dylan – zeul apelor; fiul în descendenţă directă al luia Arianrhod
-ca informaţiune, sora sa aprecia mult diferiţii fauni et satthyres care o vizitau constant şi (în secret desigur) nutrea o deosebită admiraţie faţă de Loki whom they called ‘’the trickster’’dar pe carele cei mai noi o intitulau ‘’the twister’’; aceasta Loki, cu un trecut quite ambiguous, statua direptu capus maledictes, discordes and also mischief. Sora sa a fost extrem de necăjită atunci când Thor , în mila sa, a pus caputus acestei vieţi infelices.
Igitur carevasăzică, aşa scria pe capac, juruiesc sincer.Şi nu se ştie de ce , lucrurile scrise pe capace profuturos sunt. Imediat se întrebă: ştiu de ce asini au urechile mari lungi şi păroase, sed questo ‘’profuturos’’, quid est signum tuis? Adicătelea, şi vriei tu sî zişi? Aici, inter-veni un ZBANGGG căci una armada de vocabulae incipit a tropoti prin capul său; pe rând, se arătară semnificaţia lexicală, gramaticală, sensul, simbolul, semnul, semnificatul, semnificantul, referentul, denotatul, conotatul, chiasmul, anafora, asyndetonul, polysindetonul, epiphora şi haita lor. El zise atunci: HAIT. Şi se hotărâ imediat: ‘’profuturos’’ însemnează tihna ce va să vină. Când? După ce suntem futuroşi. Şi cum, ce fel de tihnă? Cu siguranţă, una bene-fică. Citatul îi reveni: ‘’Benedictus, benedictus/ astăzi am avut un rictus/ Babe, babe cobitoare/ Şi din cap clătinătoare/ Dar pro-fund aprobatoare.’’
Groaznic căci atunci nu se mai putu opri din opinteala gândemului. Nu stiu cum se face că deodată mindul i se umplu de ziceri spuneri pro-verbume şi porecle. Iacă, spicuim acilea niscaiva: ‘’Il ne faut pas pisser sans peter’’ căci după cum ghini se cognoaşte, ‘’De-ar fi omul ca sulà/ ar muri şi s-ar scula.’’Iar hominidul e imortal şi moare doar dacă este puşcat în modulu următor: ‘’Aşez puşca-ntr-un căcat/ şi ochesc în celălalt.’’Şi ce ar putea dicere un accesta homines astfel puşcat, ruşinos, în popou ?Nica nica ca furnica, căci le shit alias faeces ori la alegere, dejectiones e omnipotent, şi de aceea dezirabil. Căci ce te faci în absenţia lui? Rişti neţărmurit de mult să iei o labă ad oculum căci ţi se cere ceea ce lacanian vorbind, you don.t have (recte: aimer, c.est donner ce qu.on n.a pas). Ce nu are ? Falu(su)l mirabolant râvnit de jarryca Messalină; ăi, nu te pune cu metonimia dezirativă a clitului, slitului şi alte organule intime, că te călăreşte de nu te vezi. Fututio ad integrum.Să scapi? Aş…nici că-i posibil, căci noul e vechi, iar vechiul e nou/ pe pilo sofi, viermele nihilismului ăi roade la popou/ ce să caci, ce să caci? / Iaca: să fondăm valoarea pe-o coajă de ou.
Aici sunt EU, AUTORUL. Da, da, eu sunt AUCTORUL care scrie iaca-acum. Doream doar aşa, din spirit postmodern, să mă intromit în textula meis. Care va săzică, opuleţul meu, opuleţul nou, dragul meu opuşor e opus interruptum precum un coitus, căci, confesso: TIMEO COITUS. Dar non obliviscor: de unde nu e nici Allahus Magnus nu promite. Aşa că ce să ne mai văităm/ că baba n-are-un coi/ şi că moşu-i ministră de război. Aşa că o să plec amu, neuitând totuşi să vă îmbii pre voi, dragii mei lectori, cu următorul advice copyrightat de la Nice-anusul cu Also Spracht Zarzarusta: quando in fabula lecturionis (al naibii ce rimează cu sturionis, un ichtis de altfel gustos), să nu uiţi BICIUL. Ne-om mai audita mai colea.
În final, gândemele din capùl luí se finiră, iară Bride, sau Bridget ou Saint Brides cum i se mai profera nominumul, îşi dædú seama qu-il juisse. Ca să vezi, puterea urdorii gândinale. Le monsieurul de Saint Brides călătorisea vers un grande orbis ou il devait rencontrer educatorixul sua. Mai exact, individul care-l va încoţopeni pro-fund, eventual recitându-i din Vergilică. Saint Brides era pro-fund conştient de haec profundis educaţie conţopenitoare/ et in dos scufundătoare şi în consecinţă se pregătise: în traistă şedeau tranquille o butelcă plină cu seu de o-aie, carevresăşpuie, substantia creatoare de facilităţi îndemânecoase spre un mai bun lucru mecanic. Educcatorul se chema erastes adică mai precis amantul educator, iar educatul, iubitul educat,- eromenos. Bridget cognoscea acest raport. El, raportul, îi fusese dezvelit şi adus în faţa oculilor ( şi a cavitas bucalis) mai demult, de către iniţiatorul său în les beaux arts. Aista considerarese că până şi gramatologia intră în artele belissime, aşa că ad incipitum se pornise să-i expliciteze vivace ethymologia motului ‘’scatus’’: făcuse legătura cu ‘’Kakos’’ şi ajunsese la motul uzitat de o gintă barbară. Acesta mot îi făcea o plăcere imensă la pronunţie şi nu numai. Emmerderrrrrrrr/ emmerderrrrr/ emmerderrrrrr/ quand je juisse je sens l.arc-en-ciel. Şi tot aşa din legătură, rationale de altfel, în legătură ajunse şi la dezmierdare carele, dreptu-i, are aceeaşi rădăcinoasă latină cu merda,mierde,merde. Apogeul etimologicum ajunse la apogeu quando instructoraşul încoţopenitor făcu apel la vocabulul, tot barbar, a desCURca de la care căcare să vezi: un tip dez-mierdat se poate crede şi des-cur-căreţ, adică demerdeur. En fin, on s’emmerde et il l’a emmerdè dans le cul, profondemmmment.
Aşadar Bridget nu era complet nesciens de raportarea belicoasă a ştiinţei la curul human. Acesta genul de paideie face din educator un irumator, iară adolescentului în curs de instruire îi incumbă rol de felator; ca şi cum felaţiunea ar înlocui legătura cu ţâţa maternicoasă printr-un raport, momentan, cu omologul masculin al acesteia. Bridget mai credea că prin acuplările sau succţiunile repetate, el, junele va dobândi forţa şi experienţa celui vârstnic- credinţă de altfel fund-ată oarecum dacă ne gândim doar la vitaminele und proteinele ce zac în la leche de su padre. Dar cu toate astea, Bridget non ignorabat factul că după această serie geometrică de cântări iniţiatice la flautul pedagogic, odată cu trecerea la starea virilo-non imberbă, va veni vremea când năvăli-va la mulieres, va înlocui felationes cu cunnilinctus, ceea ce constituie o deplasare importantă în căutarea obiectului pierdut- ţâţa maternă sau falul educatorial- şi regăsirea sa, chit că sub formă clitoridiană. Bridget era nerăbdător să par-cur-gă as fast as possible această epocă flautistă şi să penetrze kosmosul magic al vaginelor pâlpâitoare. E adevărat, Bride era un tânăr necugetat- nu atât de necugetat totuşi încât să nu se gândească la un vorbem proferat de un amicus brit: ‘’If you think / that fuck is funny/ fuck yourself and save your money.’’ Bride cu plăcere ar fi făcut asta sed un anumit trahectus al unei părţi corporale îl împiedica să treacă neobservat. Saint Brides era în posesia unui fabulos, mitologic phallus carele îl făcea dorit atât de feminae (unele) cât şi de viri (unii). Dar, ca un făcut, they all wanted just anal intercourse. Le soixante-neuf era şi el în vogă.
Bride mergea frecându-şi nervos les bijoux care nu doreau defel să stea laxe. Zări de departe o moviliţă, iar când se apropie îşi dădu seama că moviliţa erat o matahală care tocmai gurmandărea o halcă de miel stropind-o at the same tempus cu vin negru cum îi glia. Se auzea cum gâlgâie licorul pe gâtleju-i. Quite a jimdandy of wine you drink, you cock sucker, îl apostrofă in raţionem Brigid. Movila de carne se uită suspicioasă la Bridget carele se uită pofticios la vinum.
‘’Quae velis, bastarda?’’ îi vibrară coardele devoratorului.
‘’Nihil’’ îngână Bride
‘’Ut verum est- nimic nu vrei, nimic vei primi. Hai, hai, vae idiota, cară-te’’
Lui Bridget i se făcu milă de el însuşi, dar se cără. Fu chemat înapoi:
‘’Monstra, hic venia! ‘’
‘’Salve, questo vinum Jupiteris Tonans!’’ îl linse Brid.
……..şi atunci grămada de carne mormăi: ‘’Quod licet Iovi, non licet bovi, non est?’’
‘’Si, de verum dicendi, carus amicus. Pro dignitatis bovis vivo; sine amicis, sine causa, sine spe, sed sine ira autem et virtutem prae non me gero. Expertus sum quam caduca felicitas esset.’’
Matahala se uită curios la el pe sub sprâncenele grosolane. Clătină din cap:
‘’Non possim credere. Nonne stultitior quam credo?
‘’Si quotiens stultiter homines, sua fulmina mmiserit Jupiter, exiquo tempore inermis erit.’’
‘’Libris ‘de stultitia et clam rationem’ debet scribam, imbecile!’’
Saint Brides intră într-o stare pensativă; oare de ce crede matahala că sunt idiot?Oare îi plac boii? Oare dacă i-aş propune o încoţopeneală ar accepta? Se pare că nu-i plac boii, oare pentru că pasc prea încet?. Nu, nu cred că ăsta-i motivul. Îl întrebă brusc:
‘’Et feminae fas sunt?’’-adicăcum sunt mulierele, faste?
Aici sprâncenele mormăitorului se adunară deodată tremurând de încruntare:
‘’Idiota, certa nefas, nefas sunt!’’
‘’Nunc aio’’, proferă languros Bridget, ‘’me non solum piget stultitiae meae verum etiam pudet, sed vagines, feminae vaginum, fas sunt?
Turbulentul devorator vorace deveni brusc amiabil şi plescăi aprobativ:
‘’Hmm….logic vorbind, da. The female slit fas est, deoarece natura posedă horoare de vid. Carevasăzică, trebe umplut. Nu contează cu ce, mă-nţelegi, dar dacă posedăm un objectum cilindric parvus vel magnus, tre’ să-l uzăm. Aşa că feminae nefas sunt, sed vagines uzitează băiete, uzitează!
Băiatul din spiritusul lui Brides dori să ştie ergo cât de des să uziteze, aşa că-l interpelă pre horator:
‘’Uzual? Căci nu prea video ce usufruct aş putea extrage din prea deasă uzitare/ de falus irumatoare.’’
‘’Cu o privire visătoare, răspunse dară il oratore: ‘’Cotidianem, e bine să uzitezi triplex vel quadruplex. Şi mai presus, pentru un coit/ bine desţelenit/ nu lua în seamă cornua, cornua alteris.’’
‘’ Cornua, magister?’’
‘’Si si, căci feminae specuum locuieşte în multiple cornua. Hela, discipuli, iarăşi nu mă fac intelligetur tibi?
‘’Desigur. Certa.’’
‘’Atunci spune-mi , te întreb şi tu-mi răspunzi. Ce poate fi dară specus în afară de ‘peşteră’?
‘’ O peşteră specială?’’
‘’Da, şi….continuă-ţi deducţiunea. Trage/screme tare de côn-cluzie/ pân ce-ajungi la o-cluzia corectă.’’
‘’ Ăăăă….o lume pe dos, abscondita? O imago in speculus?’’
‘’Mai bine roade un os, idiota, căci singur cerebelus tuus abscondita est!!!!’’
‘’Dar credo que iustiţia habet, magister felationis îîîîăăăăăăăăă pardonează-mă pe mine, am vrut să dic oraţionis. Ia lend me your ear and audio meis syllogismus. Dacă cornua e ceva erectus, ergo specuum vaginis (n. trad. peştera vaginală ) iaşte de fapt o specula cornuum (n.trad. oglindirea falică), dar pe dos. Quid dicis de meis argumentum?
‘’ Speculezi prea mult, discipuli. Nu mai atingi realitatea.’’
‘’Sed tango, tango realitatem. Şi încă cum o mai tanghez. :’’
‘’ Pare-mi-se oare sau matale iaşti unul din pricăjiţii lui Bernard.?’’
‘’Nae, Bernard ad nullam rem utilis iaşte. Dar de m-ai întrebatu?’’
‘’Uzezi cam identemque argumentum idiotae. Să-ţi zic ce-am audic. Cică se face că un pater îl întrebă pe Bernard care-i şpilu carele ne face pre noi să-l amorezăm pe Deus. Şi audite ce-a confesat cretina: Causa carele ne face să-l iubim pre Domnul este chiar Domnul. Dar ia zi, unde te duci tu?’’
‘’La Chartre’’,răspunse brusc bănuitor Bridge.
‘’N-ai vrea să ne însoţim drumeagul?’’
Oare e un apropo? O fi timid, săracul. Şi spuse grabnic:
‘’ Dacă vrei să ne încoţopenim nu trebuie să baţi drumul cu mine şi să pierdem amândoi tempul’’
Şi aşa aflăm dară noi , lecturionii, că pre matahală o cheamă Fanjeaux le Mangeur, deoarece informaţia îi parveni lui Bride chiar din gura acestuia:
‘’ Se pare că nu prea ştii cu cine ai de-a face’’, urlă matahala cu o voce care era probabil folosită frecvent la astfel de dialoguri calme, ‘’atunci să te luminez eu, să nu te las în bezna Nefârtatului, să se spună despre mine că