The moon’s an arrant thief, / And her pale fire she snatches from the sun

aprilie 30, 2009

The river merchant’s wife: a letter

Categorisit la beautiful loser, viata sosete — Tags: , — hitchhicking @ 12:45 am

Traducerile lui Pound, pe filieră fenollosiană, nu respectă ad litteram (here und here) textul chinez. Prin inexactitate, Pound introduce în occident una dintre cele mai ciudate, delicat-violente şi aluzive modalităţi textuale: ze chinese poetry.

Un amic îmi tropăie la urechelniţă que declamată in lingua confucianis, questa poem are o rezonanţă foarte clasică. Canonul riguros aplicat limbajului. Pound, prin chiar inexactitatea trădătoare faţă de textul-mutter, trosneşte cu ciocanul în scăfârlia metrului clasic, lăsând să transpară în modernitatea uoccidentală doar regretul, seducţia şi iubirea patetică.

Seducţia (şi gelozia – zeii erau geloşi, fără să iubească) este păgână, spre deosebire de iubirea creştină. A iubi pe cineva înseamnă a.l anula, a.l izola de lume, a.i şterge urmele. Totul se joacă într.o exorbitantă exigenţă de exclusivitate asupra unei fiinţe umane. Seducţia şi efectul ei, fick-fick.ul, este partea liberală, democrată şi ironică a acestui proces. Femelele confundă de cele mai multe ori, din lipsa conceptului şi a uzanţei gândului, pasiunea, seducţia, gelozia şi futaiul aferent cu iubirea. Seducţia este enigmatică, inexplicabilă, iubirea este misterioasă, dar evidentă şi explicabilă.

Incapabilă să.şi ofere sens şi semnificaţie propriului orizont, incapabilă să.şi construiască sau distrugă destinul, femela seduce şi se lasă sedusă. Îşi oferă sexul cu voracitatea unui ascet. Aflată în prezenţa iubirii evidente, femela preferă să.şi gestioneze meticulos cantitatea de seducţie primită sau oferită, cu imaginaţia unui contabil melancolic.

Soţia neguţătorului îi trimite o scrisoare; de confirmare/infirmare a cantităţii de seducţie rămasă. Unele femei nu reuşesc să trimită această scrisoare niciodată.

THE RIVER MERCHANT’S WIFE: A LETTER

While my hair was still cut straight across my forehead
Played I about the front gate, pulling flowers.
You came by on bamboo stilts, playing horse,
You walked about my seat, playing with blue plums.
And we went on living in the village of Chokan:
Two small people, without dislike or suspicion.

At fourteen I married My Lord you,
I never laughed, being bashful.
Lowering my head, I looked at the wall.
Called to, a thousand times, I never looked back.

At fifteen I stopped scowling,
I desired my dust to be mingled with yours
Forever and forever and forever.
Why should I climb the look out?

At sixteen you departed,
You went into fat Ku-to-yen, by the river of swirling eddies,
And you have been gone five months.
The monkeys make sorrowful noise overhead.

You dragged your feet when you went out.
By the gate now, the moss is grown, the different mosses,
Too deep to clear them away!
The leaves fall early in autumn, in wind.
The paired butterflies are already yellow with August
Over the grass in the West garden;
They hurt me. I grow older.
If you are coming down through the narrows of the river Kiang,
Please let me know beforehand,
And I will come out to meet you
As far as Cho-fu-Sa.

aprilie 24, 2009

Bukowski

Categorisit la bukowski, viata sosete — Tags: , — hitchhicking @ 6:09 pm

Acel mic fior din spate…

Categorisit la beautiful loser, idei, toleranţă — Tags: , — hitchhicking @ 3:28 pm

După-amiază caldă în Bucureşti. Metrou cald în Bucureşti. Prea mulţi oameni calzi. Ceai de tei ţigări din belşug mail.uri politicoase.

Via Mihnea Măruţă, textul CTP-ului referitor la anumite senzaţii. Imparţial, M.M. ne oferă şi “opinia contrară” a stimabilului domn Victor Ciutacu. Sunt perfect de acord că este o opinie şi că este contrară. Nu am reuşit să înţeleg totuşi la ce, înafară de common sense.ul dialogului, este contrară opinionul cesta.

Domnul Ciutacu îmi trezeşte, în rarele, din nefericire, ocazii în care îl vizualizez pe sticlă, un mic fior în spate. Nabokov spunea, referitor la literatură şi artă, că acel mic fior din spate este cu siguranţă cea mai înaltă formă de emoţie pe care a atins.o umanitatea.

Domnul Ciutacu, paradoxal, îmi stârneşte această inubliabilă iemoţie. E foarte simplu. Fără voia domnie sale, domnul Ciutacu mă face să realizez, pe moment, că scopul umanităţii, in corpore, este exact opusul imaginii re-prezentate de domnia sa. Domnul Ciutacu mă face să.mi reiau vechile apucături metafizice cu care mă obişnuisem la începutul facultăţii  şi să descriu lumea în termeni platonici ca Binele, Adevărul, Frumosul ietc, uitând cu desăvârşire demersurile rortyiene din “Contingenţă…”

Cred sincer că domnul Ciutacu are un rol esenţial în cultura română şi de ce nu, în cea universală. Dumnealui ne poate cel mai bine arăta că Răul, Arţagul, Amestecul-bolborosit-de-expresii-furioase stau foarte bine aşezate în dasseinul oricărui bun sălbatic. Domnul Ciutacu poate fi de asemenea un exemplu viu, un aşa-nu! util oricărui individ ce are probleme de moment în a gândi abstract. De exemplu, dacă cineva întâmpină greutăţi în a înţelege ce a vrut şi ce nu a vrut să spună domnul Patapievici în textul său din ID, Pledoarie pentru dreptul de a ofensa, cred că este suficient să.l privească şi asculte pe domnul Ciutacu.

Sau poate mă înşel eu, şi domnul Ciutacu e un înţelept egoist: ne asigură de adevărul sentinţelor sale critice (o critică constructivă, bineînţeles) dar nu ne oferă şi calea pe care a ajuns la ele. Căci în textul domnului Ciutacu nu am observat o frază referitoare la calitatea povestioarei CTP.ice sau la oportunitatea prezenţei iei în vreun cotidian de aici sa de.aiurea. Domnul Ciutacu ne prezintă doar vorbele domniei sale. Vorbe ale căror greutate sunt suficiente, în România, pentru a demonstra orice.

aprilie 22, 2009

UbuWeb

Categorisit la beautiful loser, japanese — Tags: — hitchhicking @ 6:04 pm

De la musiu UBUWEB, Shuuji Terayama presents The Woman with Two Heads.

Bloguieşte pe WordPress.com.