Povestiri din ţara MU – (1)

Ţara MU e oriunde şi nicăieri. De obicei, ţara MU e acolo unde sunt locuitorii ei. În ultimul an, am avut ocazia să aud poveştile astea chiar din….gura unei locuitoare a ţării MU. Ţara MU e momentan localizată într.un orăşel mic şi drăguţ numit Durham, UK. Acolo rezidă rezidual locuitoarea ţării MU, pe numele ei Mu. Scopul declarat al populaţiei MU este acela de a călători în cât mai multe ţări, a cunoaşte cât mai mulţi oameni şi a fi fericiţi. Unul din impedimente este acela că ar face orice pentru a.şi atinge scopul….after me comes the flood.

Numele MU, spun cercetătorii, nu trebuie să inducă în eroare, prin asemănarea fonetică cu mugetul bovinelor de exemplu. Locuitorii MU sunt oameni inteligenţi, exercitând aceleaşi profesii ca oricare dintre noi. Mai degrabă, numele MU se pare că provine din omofonul japonez “MU”, semnificând “nimic, vid” sau din vecinul său chinez BU (sau PU) ce înseamna, după caz, o negaţie, non- in- sau orice formă negativă i se poate adăuga unui obiect gramatical.

Şi într.adevăr, se pare că există o strânsă legătură între locuitorii MU şi limba chineză. De asta probabil nimeni nu se poate înţelege cu ei decât la un nivel superficial. Pentru a înţelege cum gândesc locuitorii MU, să luăm două exemple de conversaţie:

1. In chineză întrebarea: Mă înţelegi sau nu? e tradusă prin: Ni dong bu dong. Această expresie semnifică, literal: Tu înţelegi nu înţelegi?

2. E prietenul tău (the one that fucks you) sau nu? se spune, in chinese : Ta shi bu shi ni de pengyou? Dar aceasta înseamnă, iarăşi literal: El este, nu este prietenul tau?

Vedem aşadar că de la bun început, a comunica cu locuitorii MU e un lucru dificil. Din fericire, hermeneutica ne va ajuta în această încercare de recuperare a sensului. Deci, povestirile MU vor consta în textul original şi interpretarea lui.

Prima povestire MU

1. Vroiam să ies din relaţia asta de la bun început.

2. Noi nu gândim ca voi. Şi nici nu credem ce gândim câteodată.

3. Nu stiu ce vreau, dar ştiu ce nu vreau.

Citind aceste fraze, aproape eşti convins că, aşa cum mare scrie pe frontispiciul unui spital psihiatric din Paris, cei bolnavi sunt afară. Însă ele sunt scoase din context. Iar contextul, de la prietena mea din ţara MU, e ăsta:

1. locuitorii MU, atunci când se hotărăsc să socializeze cu alte persoane, MU sau non-MU, nu încep o relaţie, ci o termină. Pare paradoxal, însă e perfect logic: începând o relaţie terminând.o, eşti liber să faci absolut tot ce vrei în acea relaţie, profesională sau nu. Autonomia proprie, absolutismul ego.ului specific locuitorilor MU, să ne amintim, se află pe primul loc în priorităţile lor. Terminând relaţia de la bun început, MU-iştii îşi conferă libertatea maximă a domeniului conştiinţei şi a faptei. Ei pot acţiona, spune, ocoli tot ce vor. Şi asta fără a simţi repercursiunile ce se creează într.o relaţie ce începe cu începutul, nu cu sfîrşitul. E o modalitate, de ce să nu recunoaştem, inteligentă de a evita responsabilităţile şi compromisurile inerente relaţiilor normale. Cercetătorii apreciază totuşi că, deşi pe termen scurt o soluţie ideală, în timp aceasta va duce la dispariţia rasei MU, ea neputându.se….reproduce. În absenţa unei relaţii ce începe cu începutul, locuitorii MU nu pot procreea. Cel puţin locuitoarea MU de la care am aflat aceste poveşti nu are o relaţie stabila, deci nici progenituri. E păcat, deoarece locuitorii MU sunt persoane adorabile.

2. locuitorii MU intr.adevăr, nu gândesc ca noi, deşi sunt la fel de inteligenţi sau poate chiar ne depăşesc IQ mediu. În faţa unei probleme, ei îşi oferă câteva soluţii, şi încrezători în justeţea şi autonomia adevărului propriu care nu se.mpiedică de ale raţiunii comune arme, le conferă aceeaşi valoare de adevăr. Poate nu înţelegeţi: de exemplu, un locuitor al ţării MU trebuie să se întâlnească cu cineva iar pentru acest lucru, un drum destul de lung trebuie parcurs. Ei bine, locuitorul ţării MU nu va vedea nicio contradicţie dacă pe parcursul a câtorva luni se va gândi că ar fi bine să plece el în lungul voiaj, sau să vină prietenul de departe să.l viziteze, sau să nu mai vină deloc, sau mai bine să plece într.o vacanţă cu o altă locuitoare a ţării MU, sau să nu mai plece nicăieri, sau să se întâlnească în alt loc decât cel stabilit, sau să facă o prăjitură cu mere. Toate aceste soluţii la aceeaşi problemă, pentru un locuitor MU, sunt la fel de plauzibile şi valabile. Şi la fel de…bune. Depinde doar de starea locuitorului MU care dintre ele e preferată.

Aţi spune: ah, capriciile astea! bărbaţii, ca şi femeile, le vor avea întotdeauna, sau cum spune Malkovich în Le Temps Retrouve”…Madame, ce.am hotarat atunci nu voi mai hotarâ niciodată, iar dacă totuşi se va întâmpla, timpul e de vină”. Mda, în filme totul e frumos căci chiar şi un sad-ending îţi lasă un gust deloc amar, ci mai puţin dulce decât cea mai dulce trestie de zahăr. Însă în viaţa reală, locuitorii MU se confruntă cu probleme mai importante decât o călătorie, ca de exemplu întrebarea: Mă iubeşti?

Aceasta e modalitatea cea mai eficientă de a lăsa perplexă o locuitoare MU. Întrebaţi.o/l dacă vă iubeşte. Cam de 5 ori pe an. Garantat, vor fi 5 răspunsuri diferite. Confruntat cu o problemă atât de adâncă, care din nefericire are doar două soluţii, locuitorul MU se va bloca. Va răspunde cu da sau nu, sau poate, sau mă gândesc la tine, va găsi cu siguranţă orice cale de a ocoli un răspuns clar. Pentru că ştie că mai devreme sau mai târziu, oricare ar fi răspunsul lui, se va schimba.

Poate şi de asta, locuitorilor MU nu le place munca. Le face plăcere actul muncii în sinea lui, însă resimt ca pe o inubliabilă corvoadă faptul că trebuie să ia o singură decizie, într.un singur moment, pentru o singură problemă, decizie ce n.are nimic de.a face cu timpul, deci ar trebui să fie aceeaşi, neschimbată, întotdeauna.

3. aceasta este piatra din capul triunghiului, principiul ontologic şi gnoseologic al locuitorilor MU. Subsecvent, se aplică întregii vieţi MU-ieleşti. La fel ca principiul “începe o relaţie terminând.o”, axioma “nu ştiu ce vreau dar ştiu ce nu vreau” le conferă locuitorilor MU autonomia şi libertatea acţiunii şi cuvântului atât de îndrăgită de aceste specimene. Lipsiţi de repere morale solide şi coerente unele cu altele, locuitorii MU s.au gândit (again, a brilliant solution) că oferindu.şi posibilitatea de a nega doar acele lucruri ce dintr.un motiv sau altul nu le mai satisfac, îşi oferă implicit posibilitatea de a alege ORICARE ALT lucru existent… Machiavelli spunea cam acelaşi lucru: un principe trebuie să observe atent lucrurile pe care nu ar trebui să le facă la începutul guvernării, şi doar apoi să se preocupe de lucrurile pe care ar trebui să le facă. Un principiu dezastruos, după cum ştim.

Combinat cu egoismul feroce şi cultul propriei persoane, principiul “ştiu ce nu vreau” îi face pe locuitorii MU să devină intoleranţi, insensibili la problemele şi gândurile altora şi incapabili de a.şi recunoaşte propriile greşeli.

Nu ar trebui să fiţi uimiţi dacă discutând cu un locuitor MU şi ajungând la o concluzie în cele din urmă, peste câteva ore să aflaţi că şi.a negat propriile vorbe. Şi nici nu ar trebui să vă enervaţi, sau mai rău, să scrieţi texte defăimătoare la adresa atât de politicoşilor şi decenţilor locuitori MU. Se pare că cercetătorii au ajuns la concluzia că hipotalamusul locuitorilor MU secretă o enzimă numită desiromorfină (from french) ce face imposibil raţionamentul şi judecata morală, astfel încât ei se supun doar propriilor dorinţe.

În pofida acestor lucruri, oarecum negative, locuitorii MU au o istorie şi o cultură bogată. Obiceiurile lor (sexuale, culinare, sociale) sunt deosebit de variate şi merită o cercetare aprofundată. Vom explora în amănunt în această serie de texte sfera socio-afectivă a locuitorilor MU, pentru beneficiul generaţiilor viitoare.