The quote goes, “How happy is
the blameless vestal’s lot?
The quote goes, “How happy is the blameless vestal’s lot? / The world forgetting, by the world forgot./ Eternal sunshine of the spotless mind. / Each prayer accepted and each wish resigned.….Really very educated. I mean, she’s smart, I think, but not educated. I couldn’t really talk to her about books, you know? She’s more of a magazine-reading girl. Her vocabulary leaves something to be desired. Sometimes…I was embarrassed in public…because she would pronounce…library “libary.” Libary, you know? Libary. I think if there’s a truly seductive quality about Clementine, it’s that her personality promises to take you out of the mundane. Amazing, burning meteorite…will carry you to another world where things are exciting. But what you quickly learn is that…it’s really just an elaborate ruse.So flashy in a kind of obvious way. But still, it seduces you. Where’s the real Clementine? I mean, the whole thing with the hair… it’s all bullshit. No, I don’t think her sex is… motivated. I saw it clearly the last night we were together. It wasn’t sex. It was just sad. The only way Clem thinks she can get people to like her…is to fuck ‘em…or at least dangle the possibility of getting fucked in front of ‘em. And she’s so desperate and insecure…that she’ll, sooner or later, go around fucking everybody.My name is Mary Svevo.”We’ve met, but you don’t remember me. I worked for a company you hired to have part of your memory erased. I have since decided that this is a horrible thing to do…In order to correct this, I’m sending everyone’s file back to them.Background tape running: ….My name is Clementine Kruczynski. I’m here to erase Joel Barish.-What is this?-I don’t know.….He’s boring. Is that enough reason to erase someone? I’ve been thinking lately how I was before and how I am now, and it’s like he changed me. I feel like I’m always pissy now. I don’t like myself when I’m with him. I don’t like myself anymore. I can’t stand to even look at him. That pathetic, wimpy, apologetic smile. That sort of wounded puppy shit he does, you know?- What are you doing?-I’m not doing anything.….The bloom is certainly fucking off the rose at this point.- Are you screwing with me?- No!- You are screwing with me.- Joel, I’m not!- You clearly are.- Look, let’s just take a minute and…
Cel puţin pentru mine, Eternal Sunshine îşi extrage fascinaţia vizuală din faptul că, exceptând partea cu ştergerea memoriei de către Lacuna Inc. (but that could easily go as a metaphor), este extrem de real.
A doua înregistrare a memoriei de acest fel o reprezintă Cartea Râsului şi Uitării. Mirek, personajul din CRU găseşte o altă modalitate de ştergere a amintirilor neplăcute. El se convinge pe sine că niciodată n.a iubit.o pe respectiva doamnă. Gândul că e posibil să fi greşit în alegerea făcută sau că ar fi la fel de posibil să.şi fi schimbat gusturile şi preocupările este intolerabil pentru el. În particular, ceea ce nu poate admite e faptul că a fost în stare să se îndrăgostească şi să iubească o femeie pe care acum o consideră dezagreabilă şi limitată. În loc de a urma clasica strategie a acceptării şi integrării trecutului în prezent, Mirek modifică pur şi simplu trecutul: el şterge voluntar orice amintire sau gest referitor la acea persoană, impunând astfel o ordine artificială a iubirilor sale, ca şi cum viaţa sa întreagă ar fi un lung şir de evenimente ce n.ar avea nicio semnificaţie privite separat, ci doar prin prisma ULTIMULUI EVENIMENT (ultima iubire). Ceea ce Mirek ne spune, în definitiv, este că doar ultima iubire este: 1. cea adevărată şi 2. cea care contează, restul fiind simple ocurenţe întâmplătoare, greşeli de moment sau pasiuni carnale.
Ceea ce Mirek gândeşte se bazează pe două idei referitoare la iubire-viaţa reală. Prima idee poate fi adevărată, a doua este extrem de populară, dar e falsă. Prima idee este că cel ce iubeşte, o face tocmai în virtutea faptului că lucrul/persoana iubită îl reflectă sau exprimă pe el însuşi. Mai clar, pe filieră platonică – nu iubim ceea ce deja posedăm, ceea ce deja suntem, ci tocmai ceea ce ştim că nu vom avea sau nu vom fi niciodată. A doua idee, falsă, e aceea potrivit căreia nu poţi iubi cu adevărat decât o singură persoană în viaţă. Aceasta este prejudecata ce.l duce pe Mirek la negarea tuturor iubirilor anterioare în beneficiul prezentei.
Totuşi, Mirek şi Joel diferă, deşi am putea spune despre Joel ceea ce Kundera afirmă referitor la Mirek:
The reason he wanted to remove her picture from the album of his life was not that he hadn’t loved her, but that he had. By erasing her from his mind, he erased his love for her.
Ceea ce în mod comun se înţelege prin expresia “….să treci mai departe” este tocmai acest lucru: să.ţi ştergi memoria, să.ţi negi pasiunea realităţii iubirii anterioare, să.ţi minimalizezi amintirile. Ceea ce rămâne nespus, subînţeles este: persoana iubită trebuie ştearsă pentru că amintirea ei nu mai are nicio utilitate, nicio valoare, iar a o păstra în memorie reprezintă un impediment în căutarea şi aflarea NOII iubiri, a ADEVĂRATEI pasiuni.
Aici intervine probabil geniul Gondry-Kaufman. Fără el, filmul ar fi rămas o dramă de cat3. Aflând de gestul Clementinei, Joel decide să facă acelaşi lucru- să o şteargă definitiv. Însă în timpul procedurii, pe măsură ce Patrick îi arată diferite obiecte-marker ale relaţiei cu Clementine, pentru a putea astfel trasa o hartă a amintirilor pe scoarţa cerebrală-şi a le şterge apoi – Joel descoperă o amintire atât de plăcută încât doreşte să o reţină. Şi astfel, realizează că încă o iubeşte pe Clementine-Tangerine. Ştiind că atunci când se va trezi, Clementine nu va mai exista în memoria sa, Joel face singurul lucru logic: încearcă să o ascundă printre amintirile copilăriei, printre amintirile umilitoare, printre amintirile aproape uitate, sperând ca infamul burete al memoriei nu va ajunge atât de adânc. După un sprint printre amintiri, buretele, ca orice burete de treabă, îi găseşte pe fugitivi, însă Clementine găseşte o cale:
-Joely?What if you stayed this time?-I walked out the door. There’s no memory left.-Come back and make up a good-bye, at least. Let’s pretend we had one. Bye, Joel.-I love you.-…..Meet me in Montauk.
Şi astfel se deschide, cronologic, filmul. Joel într.o staţie de tren pustie în Montauk, frozen winter:
I ditched work today. Took a train out to Montauk. Montauk train boarding on track “B.” I don’t know why. Aah! I’m not an impulsive person.
Se pare că acest text e mai mult o haotică cronică de film decât o povestire din ţara MU.
M.am uitat la Eternal Sunshine… de 2 ori 1/4. La sfertul respectiv a participat şi locuitoarea MU. De ce tocmai un sfert? Locuitorii MU nu pot viziona un film cap-coadă, altfel leşină. În primele 10 min. se foiesc alert de pe un cot pe burtă şi iar pe cot terminând în bărbie, în următoarele 5 min. îşi dau o parte din haine jos, căci li se face desigur foarte cald din cauza interminabilelor fâţâieli. În ultimele 10 min. devine atât de evident că preferă sexul oricărui film încât trebuie să le faci pe plac.
the frozen winter, the no-common point of books, clementine/tangerine-iepurache/NG, library/libary- purple/parple, the sad sex/the non-orgasmatic sex, you.re not a good mother/ how could you be a father?, the books, movies/the magazine-girl, Durham/Charles river, the erased memory/ the constant mindboggling changes, all these and a lot more are common points for Eternal Sunshine…and the history of me and the MU inhabitant.
Except for the fact I.m the only one to remeber’em.
De obicei, un locuitor MU uită foarte repede.
The third MU story
-Mă îndrăgostesc foarte repede
….şi uit la fel de repede.
